Ca și alte plante, trandafirii sunt sensibili la boli și dăunători. Un mod sigur de a le preveni este să asigurăm trandafirilor condițiile optime de dezvoltare. Cu cât acestea sunt mai bune, cu atât mai sănătoase sunt plantele.
Prevenirea este mai bună decât tratamentul, de aceea este indicat să plantați trandafirii în în plin soare și în locuri unde vântul poate să bată liber printre ei. Astfel, trandafirii udați de rouă și de ploaie se vor usca mai repede, iar posibilitatea de a apărea mucegaiul va fi mai mică. Doar foarte puțini sunt rezistenți la umbră, tocmai de aceea gradinile mici de oraș aflate între ziduri înalte nu sunt tocmai corespunzătoare.
Dacă dorim o grădină de trandafiri care să înflorească frumos, va trebui să apelăm din când în când și la folosirea substanțelor chimice, de stropit. Orice tratament însă trebuie aplicat ca și în cazul nostru, al oamenilor, cu masură.
Cu aceste substanțe trebuie să stropim atât la suprafața frunzelor cât și pe partea superioară. Mulți paraziți se înmulțesc tocmai sub frunze și în locuri mai ascunse. Trebuie să ne asigurăm de asemenea că eliminăm buruienile din jurul trandafirilor.
Pătarea neagră
Această ciupercă este cauza celei mai cunoscute și celei mai neplăcute îmbolnăviri. Pe frunzele trandafirilor apar pete rotunde, deseori în formă de stea, maronii sau negre.
Frunzele afectate se îngălbenesc și cad înainte de vreme. Plantele atacate de ciupercă își pot pierde chiar toate frunzele înainte de sfârșitul lunii iulie. Uneori, plantele slăbite formează frunze noi, care însă nu se dezvoltă suficient până toamna și sunt afectate mult mai puternic de temperaturile scăzute. Ciuperca atacă mai ales în condiții de umiditate mare.
Răspândirea ei este facilitată de pământul prea greu, care nu permite circulația aerului, de hrănirea deficitară a plantelor și în special de lipsa de potasiu.
Tratamentul se realizează mai ales asigurând condiții optime de dezvoltare, alegând un soi rezistent și un sol afânat. Când udați plantele apa trebuie să se scurgă cât se poate de repede. Ruperea și distrugerea frunzelor afectate poate împiedica revenire bolii, însă sporii cipercii pot rezista ani de zile în sol.
Stropirea cu fungicide corespunzătoare trebuie să aibă loc încă de la apariția primelor simptome și repetată la fiecare 14 zile.
Făinarea
Această boală are denumirea de la depunerile albe sau cenușii, asemănătoare cu făina, care apar pe părțile superioare ale frunzelor și se scutură ușor la atingere. În stadii avansate ale bolii, frunzele se usucă și devin roșiatice. Ca și la Pătarea neagră, unele soiuri sunt mai afectate decât altele.
Aerul uscat, diferențele mari de temperatură între zi și noapte sau amplasarea lângă pereții sudici ai cladirilor favorizează apariția acestei îmbolnăviri. Ploaia deasă sau temperaturile de peste 30 de grade pot opri însă dezvoltarea ciupercii.
Pentru prevenire alegeți soiuri rezistente și zone de amplasare bune. Stropirea cu substanțe ar trebui să aibă loc la fiecare 10 zile.
Afidele - păduchii de plante
Aceste insecte, de obicei verzi sau negre, atacă aproape toate plantele. Hrănindu-se cu seva lor, devin foarte dăunători. După un atac puternic se ajunge la veștejirea ramurilor și a frunzelor. Lichidul dulce secretat de afide este o hrană ideală pentru ciperci parazitare.
Vremea călduroasă și uscată favorizează înmulțirea păduchilor de plante.
Acești dăunători pot fi deseori eliminați pur și simplu prin strivire sau folosind un jet puternic de apă.
Pericolul de apariție este redus dacă între trandafiri se plantează levănțică. De asemenea, buburuzele sunt dușmani naturali ai păduchilor de plante.
În cazul atacurilor grave, există o varietate de insecticide eficiente.
Rugina
Spre finalul verii apar pe frunze pete de mici dimensiuni, roșiatice pe părțile superioare, pe cele inferioare galbene-portocalii și mai târziu maronii sau negre. Până la urmă, frunzele se îngălbenesc și cad.
Primăvara, pe ramuri întâlnim pete portocalii strălucitoare. Pericolul de infecție apare mai ales pe vreme caldă și umedă. Umiditatea crescută a solului și drenajul prost favorizează atacul ciupercii parazitare.
Pe lângă o structură bună a solului este necesară aprovizionarea plantei cu suficient potasiu. În perioada de vegetație se vor folosi fungicide organice în timp ce iarna pot fi stropite cu substanțe pe bază de cupru.
Putregaiul tulpinilor și florilor
Petalele se umplu de pete, mugurii nu se deschid și devin maronii, acoperiți de un mucegai cenușiu. Sunt afectate mai ales soiurile cu flori mari, compuse și petale moi. Umiditatea excesivă și perioadele lungi de ploaie încurajează dezvoltarea ciupercii. Aceasta poate afecta și lăstarii tineri.
Trebuie evitată amplasarea în locuri prost aerisite, unde planta se usucă greu. Părțile afectate vor fi tăiate și distruse. Tratamentul cu substanțe chimice va fi aplicat doar în cazuri foarte serioase.
Necroza scoarței
Pe lăstari și crengi apar pete lunguiețe, închise la culoare cu margine roșiatică. Mai târziu se usucă, se rup și lasă urme vizibile pe creangă. Pâna la urmă, porțiunea aflată deasupra locului afectat moare. Îngrăsămintele cu azot utilizate în cantitate prea mare favorizează infecția.
Pentru a o preveni pot fi folosite îngrăsăminte pe bază de potasiu, reducând cantitatea de îngrășăminte cu azot. Porțiunile afectate vor îndepărtate complet. Înainte de perioada de creștere a plantei se recomandă o stropire cu substanțe pe bază de cupru.
Cicada trandafirilor
Părțile superioare ale frunzelor capătă pete albe, în cazul unui atac puternic acestea se extind pe întreaga suprafață. Paraziții verzi-albicioși, lunguieți, se găsesc dedesubtul frunzelor. Când frunzele sunt atinse, aceștia sar sau zboară. Sunt foarte afectați trandafirii aflați în spații foarte însorite, de exemplu lângă zidurile sudice ale clădirilor.
Stropirea cu substanțe chimice trebuie să vizeze mai ales zonele inferioare ale frunzelor și solul din jurul plantelor.
Păianjenul roșu
Acești acarieni hrănindu-se cu seva plantelor, apar urme gălbui sau maronii, în special de-a lungul nervurilor frunzelor. Acestea se usucă, se decolorează și cad. O pânză fină se recunoaște în cazul atacurilor puternice.
Aerul uscat și temperaturile ridicate pot încuraja apariția păianjenului roșu. Frunzele și ramurile afectate se vor distruge. Când este necesară stropirea, substanțele vor fi schimbate des deoarece acești paraziți dezvoltă repede rezistență.
Viespea frunzelor de trandafir
Este cea mai evidentă afecțiune a trandafirilor. Frunzele sunt înfășurate de la margine spre mijloc, în jurul unei larve mici, albicioase. În timp ce unele soiuri sunt afectate puternic, altele sunt deosebit de rezistente și nu prezintă nicio frunză atacată.
După câteva săptămâni, larvele își părăsesc ascunzătoarea, se retrag în pământ și apar în anul următor ca viespi mici, negre, pentru a depune o nouă generație de ouă pe frunzele trandafirilor. Daunele produse de larvă sunt mai mici decât par, deoarece frunzele se dezvoltă normal după ce parazitul le părăsește.
Combaterea este posibilă doar cu ajutorul insecticidelor. Distrugerea frunzelor afectate este eficientă atunci când sunt capturate și larvele care de obicei se desprind când sunt deranjate.
Bibliografie:
Cultura Trandafirilor, Eckart Haenchen, București, 2008
Grădinăritul anotimp cu anotimp. Ghid complet de plantare, creștere și menținere a gradinii personale, Klaas T. Noordhuis, Bucutești, 2008
Grădini. 1001 întrebări și răspunsuri, Andrew Mikolajski, Oradea, 2010
Comments