Există multe varietăți ale acestei tufe de grădină, folosite pentru florile frumoase, pentru culoarea frunzelor sau a ramurilor, pentru forma tufei, sau pentru culorile atrăgătoare de toamnă. Sunt specii modeste, cu o mare rezistență la ger și secetă. Se adaptează bine pe soluri umede, dar și pe soluri uscate. Se pot planta și în plin soare.
Înmulțirea. Se face prin semințe, imediat ce fructele au ajuns la maturitate ( august-septembrie), marcotaj, prin mușuroiere sau prin arcuirea ramurilor.
Dăunători. Speciile de corn sunt foarte rezistente la atacul dăunătorilor., dar pot fi invadați de acarieni. Se fac tratamente repetate cu acaricide, la intervale de șapte zile, timp de o lună.
Soiuri.
Printre plantele târâtoare este Cornus canadensis, cu flori albe și fructe roșii.
Cornus alba are ramuri roșcate frumoase; mai frumoasă este chiar Cornus alba ”Sibirica” cu ramuri roșii strălucitoare. Această tufă de asemenea are o creștere mai ordonată și atinge 3 metri în înălțime. Cornus alba ”Elegantissima” are frunze albe cu dungi.
Cornus sericea ”Flaviramea” are remarcabile ramuri galbene, dar ca și Cornus sanguinea, nu este o tufă de grădină ordonată. Ramurile care ajung la pământ prind rădăcini imediat, iar după câțiva ani rezultatul este o întortochere.
Tufe înalte cu flori mari , albe sunt Cornus florida și Cornus kousa. Florile seamănă foarte mult cu cele de clematită.
Cea mai cunoscută este Cornus mas cu flori galbene, care înflorește primăvara devreme. Tufele cresc înalte, dar nu devin exemplare de preț în grădini până vor îmbătrâni puțin.
Bibliografie:
Plante decorative pentru grădini și balcoane. Anca Sârbu, Gheorghe Mohan, Maria Catana, Petronela Comănescu, București, 2008
Grădinăritul anotimp cu anotimp. Ghid complet de plantare, creștere și menținere a grădinii personale. Klaas T. Noordhuis, București, 2008
Comments